Poezie
Duminica eternă
1 min lectură·
Mediu
Tu cine ești de mă poți împietri
în focul necioplit al acestei duminici
în care putrezim nesătui de păcat
pe cearceaful scuturat în miezul de pântec
slujindu-ți cu sânii aruncați către cer
și loviți pânâ-n lapte de cometele foamei
ce ne strigă pentru ziua de ieri
când întâmpinam amândoi neputința vederii
ca un doliu în căușul din palme
tu răpus de o pată de frică
eu atât de vitează câ nici nu-mi găsisem războiul
doar pe tine rănit și cu poftă de mâine
nu mai vreau să înceapă o zi
până când nu îmi arzi tot sângele rece
care a stat în zadar pe pietre la soare
înghițind pentru vene inele de râme
și atât de sărac cât o clipă din noi
pe care au fumat-o calendarele nopții
dorind să transforme duminica-n lună.
001.110
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 133
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
benescu coralia-adriana. “Duminica eternă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/benescu-coralia-adriana/poezie/13996615/duminica-eternaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.