Poezie

Geneză

1 min lectură·29 august 2010

Mediu

Burțile pietrelor ajungeau până la cearcănele îngerilor,

m-am născut din șarpele casei,

clocoteau zăpezile în palmele nopții,

din rănile laptelui am supt ca un plâns;

gheare de vultur trăgeau de șireturile pântecului,

am deschis un ochi de pământ,

m-a ales mama din alfabetul uitării

și glasul ei mi-a fost jurământ;

m-a botezat umbra în floarea de colț,

copil cu nume de mort pomenit,

în taină cină amară am fost

în cruce de os pironit;

nimeni nu auzise de nimeni,

luna era gravidă pe cer,

Dumnezeului meu i se spărsese oglinda,

un ciob îmi alăpta sânul stingher;

băteau clopote sub fântâni însetate,

jumătatea mea răscolea jumătăți,

patul de păcat din omizi dezbrăcate

luneca prin valuri de pustietăți;

aveam solzi de evă în mână,

sămânță divină din unicul pom,

a mușcat poetul din șarpele casei,

biblia mea nu e scrisă de om.

001.140

benescu coralia-adriana. “Geneză.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/benescu-coralia-adriana/poezie/13951806/geneza

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.