Poezie

Cea din urmă luptă

1 min lectură·15 februarie 2009

Mediu

Priviri usturatoare sufletu-mi otrăvesc,

Mă fulgeră, mă ard, mă fac cenușă-n carne,

Î-mi spintecă-amintiri, clipe de vis, speranțe

Și-mproșcă-n nesimțire cu tot ce-i rău, grotesc,

Cu ochii-nchiși și umezi încerc să mă feresc...

Nu reușesc...

În loc să îmi dea viață, aerul mă sufocă,

Realitatea cruntă se-apleacă, mă sărută,

Clepsidra mea se-ntoarce și clipele curg invers

Iar inima-mi adoarme rând cu rând, vers cu vers,

Sătulă de atâtea bătăi istovitoare...

Nimicitoare...

Parfumul sfânt, etern, îl simt acum în nări,

O singură suflare-mi stinge-a vieții lumânări.

Privesc în van, sperând la ultima iertare,

Simțind că se apropie cea din urmă suflare...

Cu ultimele-mi forțe respir adânc și greu,

Ca-n următoarea clipă să zbor precum un zmeu

Spre cerul meu...

002.029

Belgun Alexandra. “Cea din urmă luptă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/belgun-alexandra/poezie/1823495/cea-din-urma-lupta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.