Când vii de vii sau pleci de pleci....
Când lași pășind în urma ta,iluziile reci
Și mii de zvonuri negre-mi lași,atunci
Mă-ntorc strigând,trei rugăminți și trei porunci!
cum te iubesc dacă mereu ascund
nu ceva nici altceva
cum te iubesc dacă mereu fur
bucăți din sfîrcuri
cum te am iubit,fără ce vrei
fără flori fără apă
cum te am iubit cu aer
importat în
Eu nu fumez, eu nu beau
Eu nu beau nici cafea
Eu ma trezesc langa tine beat
In lumea ta.
Lumea in care tu faci cafea si imi dai si mie
Si apa imi pui ca vinul este divin
Eu nu fumez, eu nu
Nu mai citesc poezii, nu mai citesc poeți,
viața e crudă, n-am timp de povești.
Fațada lucește, dar totu-i defect,
cuvinte-s multe – dar sună suspect.
Nu-i film, nu-i serial, doar gol și
Tu știi că știu să plâng fără să spun,
Plâng zilnic, plâng până nu mai știu.
Și doar o ploaie plină de minuni
Mai udă viul mort ce se vrea viu.
Plâng marți și simt bobițele de sare,
Pe lângă
Dacă se pot scrie repede și parcă pe un furiș evident,
Cuvintele șterse de cineva! Dacă se pot mirosi iubirile
În ideea că oricum va ploua,
Și dacă tu tremuri lângă
Uneori mă gândesc cum să cobor
în vârful munților din mine!
Aș vrea să îți fac rău,
știind că îți fac bine!
Aș vrea să fii cu mine,
atunci când te urăsc!
Să mă târăsc la poale-ți,
Am patru imagini de care nu mă despart.
Am patru femei de care la sfat.
Am patru copii să am ce să am,
Am patru povești la ce nu știu să am.
Am șapte cuvinte de fel și de vis
Plecase în noapte undeva departe, lângă mare,
Se-ntâlnească speranțe, a spus, când s-a dus,
Să adune lucruri făcute de Lume!
Au ars lumânări și păsări cântat-au cântări
Ploua mult în zona mea de viață și ploua nu știu cum!
E un cîntec cu zombi ce nu prea știu să-l spun
Ai chitara perfectă acordată la da!
Iți explic pe îndelete minunea din ea!
Tu îmi zici Zeus