Cartier

Nu mai citesc poezii, nu mai citesc poeți, viața e crudă, n-am timp de povești. Fațada lucește, dar totu-i defect, cuvinte-s multe – dar sună suspect. Nu-i film, nu-i serial, doar gol și povești, mă uit în oglindă și văd cine ești. Desene rămân, dar cad într-un punct, vulturi mă smulg – e crud și abrupt! Privesc altfel, văd clar cine ești, nu-i film, nu-i serial, doar gol și povești. Am nevoie de cineva ce lipsește, gânduri pictate – dar totul lovește. Nu-i film, nu-i serial, doar gol și povești, mă uit în oglindă și văd cine ești. Desene rămân, dar cad într-un punct, vulturi mă smulg – e crud și abrupt!