Povestea iubirii

Erai undeva, pe pârtie, zdruumm, zdrumm, te îndreptai rapid spre mine, și tot nu știam dacă ești tu sau cel de lângă tine dacă sunt eu sau reflecția mea în oglindă S-au spart toate s-a spart gașca s-a spart visul s-a spart târgul nu mai sunt oameni spre vânzare de nori nu mai suntem noi spre vânzare de carne nu mai sunt alimentare în care se vând suflete pereche nu mai sunt vie nu mai ești mort și tot nu suntem... Ding, dong, nu mai avem orologii dimineața în trezie flori lângă pat și clopoțel. Nu mai bate vântul prin crăpăturile castelului nu mai avem cabane, vii și mașini scumpe nu ne mai avem unii altora degeaba plângi acum. E prea..cumva pentru mine. Vor veni turmele de miei lăsați sufletele-pereche să vină la mine! Nu mai săpați gropi pentru urmașii voștri știți deja că moartea nu are sfârșit nu va mai rânjiți amorul propriu spre preoți ei nu greșesc cu nimic. Nu mai îmi dați gust amar de busuioc și nici parfumuri de votcă finlandia. Nu mai aberați, nu mai fumați deloc nici macar droguri ușoare nu mai fiți răi nu mai sperați nu v-a mai rămas nimic nu vă mai fiți de fapt sunt doar eu aceea... Intre noi e un fel de cannot, would not si may not.