Beatrice

un text plin de prezent. e de ajuns un moment să simți un poem pe șira spinării. de revenit

„Crăciunul doare” într-adevăr, o durere ce transcende fizicul. ce bine, mă gândesc, că orice e trecător și că ne permite „clima” să trecem de durere.

ca o sugestie, poate ar trebui renunțat la câteva virgule (ex: „Oare gândurile, cât cântăresc”), pentru că îngreunează înțelegerea poeziei. văd poezia asta ca pe un amestec de stiluri, o oarecare suprapunere a tradiției cu modernul, ceea ce nu trebuie să fie un lucru rău, dacă se știe a fi folosită pentru, nu împotriva.