Poezii

Găndește-n șoaptă sa nu-mi intri-n vise, De vrei să stai la malul cerului cu mine; Și de vezi luna cum in cercuri tremurânde vine, Să o aprinzi, făclie ,peste bolțile deschise. De vrei să te

BGBataiosu Constantin Gabriel

0

0

Adevărata mare se întinde între doua valuri, Nemărginită, și mai adâncă,decât însuși Universul Din ea se reflectă cerul, stelele,luna... și eu Nepătată de nici o corabie,limpede precum

BGBataiosu Constantin Gabriel

0

0

Mă scutură noaptea-n simțiri Când somnul s-ascunde de mine Îmi cânta speranța deșarte măriri Când somnul nu vine Aspiră-mă vânt și mă du Mai sus decât orice cuvinte, De n-oi mai ști versul,

BGBataiosu Constantin Gabriel

0

2

Sunt un copac Mă hrănește pământul Mă leagănă vântul Mă mângâie luna Mi-aprinde cununa Mă doboară furtuna Și mor Sunt un om Mă măsoară clipa Mă mistuie

BGBataiosu Constantin Gabriel

0

0

Deschis-am poarta minții catre lumea fără noima. Mușcat-am cu nesaț din mărul otrăvit si blestemat, Și-ndată fostu-m-am cuprins de-o voluptate amară și diformă, Care facut-a greutatea crucii mele

BGBataiosu Constantin Gabriel

0

0

Lumea-i o poză uitată de Dumnezeu, prin rafturi prafuite cu marginile-ngălbenite și diformă Pe semne I-a tremurat mâna când a facut-o de-atâta emotie părintească Cred că se uita la ea... din

BGBataiosu Constantin Gabriel

0

1

Luna îmi pare așa hâdă și tristă În noaptea asta fără vânt, ca o secure Gata să-mi reteze aripile viselor Pâna și Dumnezeu cred că doarme la ora asta târzie din viatâ, dar oare visează și El?

BGBataiosu Constantin Gabriel

0

0

E o veșnicie de cand m-am înrobit de-al vieții joc Și fără de odihna am dansat în jurul lunii ca un nebun cu iele amăgitoare si strigoi Și m-am iubit pe pat de stele cu întelepciunea

BGBataiosu Constantin Gabriel

0

0