Poezie
fetita oarba
1 min lectură·
Mediu
îmi amintesc fetița oarbă
pășea de parcă nu știa să meargă
și nu vroia să înțeleagă
de ce e toată lumea neagră.
în fiecare pas al ei
ghiceai o mare de scântei
și-n peisajul monoton
doar gestul ei era un ton.
păreau sprâncenele-i doi corbi
înfometați de ochii orbi
și vocea ei cea cristalină
întreaga ochilor lumină.
îmi amintesc când am trecut
s-a înclinat ca un salut
prinzând în părul ei bălai
căldura soarelui de mai.
ținea în mâna ei cea albă
tot curcubeul, ca pe-o coardă
să dea din sufletul ei mare
a curcubeului culoare.
001.338
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Basoldea Iulian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 96
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Basoldea Iulian. “fetita oarba.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/basoldea-iulian/poezie/1781798/fetita-oarbaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.