Poezie
judecata de apoi
pacate
1 min lectură·
Mediu
Doamne de judeci cu dreptate
nu-mi pune toate astea-n spate.
că am ucis la naștere pe mama
nu am știut, nu mi-am dat seama.
că am furat iubiri curate
nu am știut că sunt păcate.
că am făcut zei din străbuni
nu am știut că sunt minciuni.
c-o viață-am scris filosofie
nu am știut că-i blasfemie.
că am muncit duminica
a fost că n-aveam ce mânca.
că am pupat toți sfinți-n fund
eram și eu cu lumea-n rând.
că am păcătuit trupește,
o fac cu toți, e omenește.
că am furat de la stăpân
n-am regretat, era hapsân.
de ce nu am crezut în tine?
mă descurcam și-mi era bine.
de ce nu m-am întors la cruce?
era viața-așa de dulce...
nu am știut că omenirea
o să-mi răpească nemurirea.
mă fac de toate vinovat,
mi-e viața plină de păcat.
finalul?
e pe-o altă filă
căci Dumnezeu e plinde milă!
001383
0