urasc aceste sambete stranii,
aceste duminici golite de sens:
e un timp irosit, inutil,
un abandon in absenta
as face drumul spre tine
dac-as avea curajul sa urc
o sa pasesc pe-acelasi
absenta ta a facut din mine un monstru
din cauza ta celelalte femei sunt umbrele tale
nici acum nu stiu ce ma doare mai rau
c-ai plecat sau ca pot sa traiesc fara tine
speranta absurda:
sa
S-a-ntunecat.
E vremea:
tocmai buna de plecat.
Dar unde sa ma duc?
Si pentru ce sa schimb
acest pustiu cu altul,
geaman cu acesta?
Nu-i nicaieri mai bine
asa cum peste tot
va fi mereu la
