Poezie
O DATA...
1 min lectură·
Mediu
Ce foame de toamnă mai am
În ploaia de lacrimi ce curge,
Din patima vieții îmi trag,
Durerea ce nu se mai stinge.
Și plouă cu fraze de plumb
De ne-nțeles pentru cei fericiți,
Mai cad, înc-o dată-n pământ
Să sufăr, și doar de le-aud…
Mai mor, degeab-am trăit
Fericirea alături de tine,
Mă lasă iubito să cad în neant,
Căci ploaia din toamnă vreau s-o desfac…
…Și fraza-n lumină să o prefac…
Mă lasă să mor, ca să dezleg
Cea taină străină de oameni,
Și-apoi, în noapte, să-ți spun într-un vis…
Cum să trăiești fericită iubind…
…și cum să nu mai ucizi…
…un alt iubit, afară de cel ce-a murit…
012.884
0
