Poezii

Mai plouă? De trei zile plouă… E umed și e-un frig fatal, Iar câinii cu blana udă par banali, Și noi la ușa sobei nu ne m-ai gândeam… Stăteam la cald și doar ironizam, Și câinii reci, urâți,

Stau și miros întuneric, Văd fumul cum zboară în el, Prin vene îmi curge negrul din ceruri Dar nu îl ajung, nu pot să-l palpez. O stea îmi zâmbește, aduce a tine… Zâmbesc umilit, și eu, cu

Și trece timpul, și moare iarăși visul, Și noi uităm, uităm de Dânsul, Și nu porți doliu, ca la moarte, Vei naște altul? poate…poate… Dar va muri și El, abia văzând lumina, Ucis de-o dragă

Te rog mă iartă! Sunt nebun…; Al nopții ceas să-l tot răzbun, Cu lumânări și c-un minut Să-nving secunda luminând… Și a durerii sămânță-ncolțită, În primăvara unui suflet ostenit, Tot noaptea

Ce foame de toamnă mai am În ploaia de lacrimi ce curge, Din patima vieții îmi trag, Durerea ce nu se mai stinge. Și plouă cu fraze de plumb De ne-nțeles pentru cei fericiți, Mai cad, înc-o

Se legăna cadavrul în ștreangul nemuririi, Cu ochii plânși, cu păru-n vânt, cuprins de îndoieli S-ar coborâ, doar pentr-o clipă, Mutul, Căci nu-i stă bine ștreangul, și-i desfăcut la gât… Și-l

Și ce mai flori crescute din pământ, Tot în pământ, născute din sicrie, Abstracte flori, sculptate de un om, Pe om vor crește-n veșnicie… Și ce mai cruci de lemn, Și ce mai cărți prea

Și ce iubită mai iubeam, și ce mai nopți de sânge, ce cald ploua cu-amor în geam, și ce frumos se stinge… …noaptea-n întuneric, de fericirea noastră, și-n câte tonuri râde luna,-n… tabloul