Poezie
Se-ntunecă, dar cerul este roz
1 min lectură·
Mediu
Aș vrea să mă întorc din nou in mine
Să simt cum nasc un sentiment confuz.
Privesc în jur - copacii se îndoaie,
Turbate vârteje de frunze si petale,
Un soare aspru care ma lovește,
Un cer care nu se mai oprește...
Vreau să aud înflorirea tristă a rozelor de demult
Să-mi spună cum să îl iubesc.
Dar vai, sunt prizonieră aici...
Nu pot să văd și nu pot să aud ce-mi șoptesc
Copacii, frunzele, soarele, cerul, rozele...
E totul tăcut, în afară de el -
El, care mă face mai roșie decat o roză,
Mai sălbatică decât un vârtej de frunze,
Mai adâncă decât cerul.
El și acei ochi albaștri
În care ghicesc misterul tot.
El și o strângere de mână
Și o inimă care bate mult prea tare
Și un sărut furat pe ascuns.
Se-ntunecă, dar cerul este roz.
002.252
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Barbulescu Diana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 141
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Barbulescu Diana. “Se-ntunecă, dar cerul este roz.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/barbulescu-diana-0028925/poezie/1794714/se-ntuneca-dar-cerul-este-rozComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.