Speranta

1 min lectură·24 ianuarie 2010

Mediu

Când totul părea că s-a sfârșit,

Mă tot gândeam să spun:\"Adio viață!\"

Dar toate-n jur mi s-au împotrivit,

Și mă îndreptau mai mult spre o speranță.

Timpul a fost și e un lucru prețios,

În lungul drum al vieții te presează,

Continuând sa speri că e prețios,

El tot mai mult te chinuie,stresează.

Îți pui mereu speranțe,dar apoi

Când totul ți se năruie în față,

Ai vrea să-ntorci timpul înapoi,

Și să-ți croiești alt fel de drum în viață.

Așa părea să fi-ncercat și eu

Și-am reușit,perseverând în viață.

Cu toate că la-nceput mi-a fost mai greu,

Am stat,tot căutând o ultimă speranță.

Azi am ajuns să scriu despre speranță,

Ca despre-un lucru chiar folositor,

Nicicând,să nu rănești în viață

Chiar dacă ești \"un pom neroditor\"!

001.761

barbieru patricia emilia. “Speranta.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/barbieru-patricia-emilia/poezie/13925381/speranta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.