Sufletul, greu
de la răsuflul ființării mizere, încearcă
cu disperare
să se ridice.
Și unde e zâmbet e și
mlaștină, nevăzută de către cei neinițiați în cultul
băgării de seamă. Și sunt
Zornăit de bani se aude de după colț.
Râde diavolul de mine...
Fug pe drumul de fum
Să prind ecoul ce vine.
Împărați poleiți cu aur,
Doamne înfășurate în mătase,
Diavoli haini mâncând
Tăcerea ta e țipătul unei păsări:
Sfâșie lumea în două,
Dar inima mea nu te aude.
Singurătatea ta e zborul unei păsări:
Un fâlfâit ce ucide,
Dar nici o floare nu-colțește în mine.
Pitit de după mărăcini
Cu brațele îmbrățișându-și corpul
Legănându-se încet
Fredonând o melodie veche,
Așteaptă gândul să vegheze.
Uită - te sub pietre, să-mi vezi pașii
Urmărește marea,