am învățat să sap
până când pământul n-a mai fost pământ
ci o gură care înghite
mâinile tatălui meu
secera asta nu-mi taie gâtul
taie doar umbrele care s-au strâns la rădăcină
bătrânii satului își
există oameni
care dispar înainte să moară
corpul continuă
ca un animal bine dresat
își cumpără pâine
răspunde la telefon
spune mulțumesc
doar sufletul
a fost mutat
în altă specie
nimeni nu