Lectii piramidale

Versuri negre și angoasă Lasă-mă închis în casă Pleacă-n ieri și în banal Coamă de cal tropical Spre lună luminează pupile Dezvelesc creierul, Arunc în morți cu pastile Sămânță de om, sămânță de pom,sămânță de iarbă Creștere-mașteră, sân de pagubă, căldură de candelă Dacă versuri și angoasă Dacă ieri îmi intră-n casă Tu nici mâine , nici poimâine Părul nopții-ntins pe pâine Visul tău întâmplător pe-o coastă de-aerodrom Cerul pal, oase de var Zarul vieții e de jar Iarba paște-n căprioare spaima ce aleargă-n carne Versul meu s-a frânt ciudat, Visul tău e ud și beat Foșnesc iarăși umbrele Sub rampa zilei un amurg năclăit, rănit Deasupra-zenit aspru, negru, angoasă Psihologic vorbind-amalgam, Casa nu e casă Tiglele țipetelor sparte, uitate sub masă Cioburi, răni în palmele furtunii Cărți risipite pe lacrimi Bălți sângerii tulburate de dinamice zbaturi Trecutul nu e istorie, e viață In heleșteul nopții marginile morții ciopârțite de sabia unui rege viu ajunge-mă și calcă-mi urmele potcoavelor suntem doi cai sau suntem oameni ? sărim dintr-o urmă in alta amintirile sorților noastre împletite cu hățurile vizitiului cine ne mână, cine ne biciuie-n gură ? zăbala e roșie ca zmeura-n brumă dacă la marginea războiului adormim ne vom trezii murind ajunge-mă, în cuburi de aripă lecții piramidale formă a incestului omul dezvelit, de când a venit nu a găsit nimic.