Poezie
de la singurătate la singurătate
2 min lectură·
Mediu
1.nu știu de unde am venit
să am unde să mă-ntorc
obișnuiam să cred că nu mă vrea nimeni
atât de mult am ținut la mine
că n-am ratat niciodată ocazia să dau
măcar un leu unui om sărac de pe stradă
mă gândeam că cine știe ce-mi rezervă viitorul
la început am crezut că o fac pentru ei
poate puținul meu îi ajută cumva
dar speram că se va întoarce roata
și când voi avea nevoie de cineva
să mă ajute va fi acolo
și nu voi rămâne singură
2.singurătatea mi-a dat târcoale de când mă știu
ca un câine cerșind după mâncare
ca un copil urlând după brațele mamei care cu vrute/nevrute îl ia în brațe
și-l alină
am lăsat-o să mă cuprindă
să mă controleze
într-un fel sau altul
n-am reușit nici acum să mă fac înțeleasă
3.acasă n-am mai dat de luni bune
de când n-am mai văzut-o pe mama
îmi lipsește
mai rău decât mi-ar lipsi un braț
sau un picior
mai rău decât îmi lipsește bucuria
de a fi în viață
cu tata n-am mai vorbit de zile
nu m-am mai bucurat cu el
ne-am pierdut interesul unul altuia
n-am avut niciodată
lucruri în comun.
013.461
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Balan Simona
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 201
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 33
- Actualizat
Cum sa citezi
Balan Simona. “de la singurătate la singurătate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/balan-simona/poezie/14119738/de-la-singuratate-la-singuratateComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
nu va rămâne nerăsplătit gestul.
sărut mâna
cu drag
Paul