Poezie
Eminesciana
1 min lectură·
Mediu
Trupul alb i se mlădie ca un fulg de nea în iarnă,
A ei gură, buze roșii ne-ncetat la ea mă cheamă
Și de vin, și de m-apropii, simt parfum de roze coapte
În a nopții dulce negură se aud încet doar șoapte.
Într-un firav zbucium ni se zbat a noastre trupuri,
Anii ni se par ca clipa, ceasul e uitat de timpuri
Și-n acorduri grave, line, sacadate de fiori,
Lutul cald se împletește pe acorduri de viori.
002094
0