Poezie
Stropii grei de nepăsare
Stropii grei de nepăsare
1 min lectură·
Mediu
Pășind în lumea lor, mă simt mereu ca-ntr-o strânsoare,
Înaintand în ea, mă strânge din ce în ce mai tare.
Stele cad și simt cum mă sting în fiecare din ele...
Spune-mi că deși metaforizez, poți să intelegi a mea durere.
Eu am strigat mut către cer și am voit salvare,
Din cer însă picurau doar stropii grei de nepăsare!
În ghiara mea am strâns inima si am izbit-o tare...
Nu mă așteptam totuși ca inima..peretele să-l doboare.
Tu nu întelegi și nu mă vezi căci nu mai am nuanță...
Sufletul se spălăceste fiind ucis de încă o speranță.
Mă doare, dar nu mai strig... nici nu mai spun nimic!
Nu vreau a voastra viață bună să v-o mai complic...
Nu vreau a mai fi eu judecată ca de fiecare dată!
Nu vă mai cer nimic! Mai bine lasa-ți-mă și voi baltă!
Crezi că durerea înseamna doar neîmplinire?
Durerea înseamna lipsa continuă de iubire!
Crezi ca revolta înseamna acea nereusita?
Revolta înseamnă întelegerea neoferită!
Crezi ca lacrimile înseamna neaparat durere?
Gasește tu raspunsul cand iti spun ca plang din placere!
Crezi ca ti-e greu că ți-ai pierdut acum calea?
Ce spui de faptul ca eu n-am stiut vreodată care-i aia?!
001.425
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Balan Iustina Elena
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 200
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Balan Iustina Elena. “Stropii grei de nepăsare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/balan-iustina-elena/poezie/14137866/stropii-grei-de-nepasareComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.