Poezie

Mamă

1 min lectură·29 septembrie 2019

Mediu

Mamă, unde te-ai dus, tu , mamă,

Când doar șapte ani eu aveam ?

Plânsul te roagă și inima te chiamă,

Vino-napoi sa fim cum eram!

Mamă , unde te-ai dus, tu , mamă,

Cand sunt pusă l-acencare ?

Viața mi-e chin și se destramă ,

Pe mormânt îți pun o lumânare.

Curg lacrmile-orfane pe obrazul fin...

Ia-ma, Tu,Doamne, vreau si eu sa vin!

Să-mi strâng la piept mama !

Și să-mi pansez rana!

Unde ești mamă , să-ti vezi nepotelul?

Să-l legeni și să-i cânți cum îmi cântai..

Să vezi cum mi se pune pe deget inelul

Și-nvăț sa iubesc cum tu pe tata-l iubeai.

Parfumul ți-l simt și-acum peste tot locul...

Și dorul mă cuprinde în fiecare seară

Aș vrea să am mămico acum norocul...

Să îți văd chipul pentru ultima oară

Iartă-mă mamă dacă ți-am gresit...

Și iartă-mă dacă o să mai gresesc...

Poate cat ai trăit te-am dezamăgit,

Dar îți spun mămico că acum regret!

Ești un luceafăr printre mii de stele,

Si lacrimile curg pe obrajii mei...

Doar cerul întelege a noastră durere...

A copiilor orfani printe gaole alei...

001.349

Balan Iustina Elena. “Mamă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/balan-iustina-elena/poezie/14141428/mama

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.