Ucide-mă încet, rupe bucăți din mine,
Și sufletu-mi pierdut, rănește-l în neștire,
Calcă-mă în picioare, strivește-mă cu ură,
Dar lasă versul meu durerea să și-o spună...
Iubirea este durere...și
Așa sunt eu, mai altfel...așa am fost mereu...
Nu mă-nțelege nimeni, doar bunul Dumnezeu,
Un visător romantic...etern îndrăgostit,
Purtând blestemu-n sânge, de-a fi idealist...
O lume un pic
Iubirea este putere, bazată pe adevăr,
O repetai întruna, sperând să mă convingi...
Dar nu trebuie oare să fii învingător,
Să nu fi întotdeauna printre cei învinși?
Putere? Care putere? Aceea de a
Aș vrea să mor, că nu mai pot
Trăi o astă viață.
Și inima din piept s-o scot,
S-o sfâșii ca pe o zdreanță.
S-o scot din piept s-o dau la câini,
S-o sfâșie cu dinții,
Că n-am avut ce mi-am dorit
În
Durerea mă înăbușă și se dizolvă-n mine,
Iar sângele zvâcnește și urlă revoltat,
Și inima-mi se îneacă în lacrimi de iubire,
În haos, anarhie, în trupu-mi blestemat...
Iubirea mă ucide, mă
A fost o vreme când sincer te iubeam,
Si in nopțile cu lună adesea te visam,
În fiecare zi mă gândeam la tine,
Și inima mea plângea,scăldată in iubire,
Eram singur,trist,nefericit,
Și-mi blestemam
BC