Poezie

SPERANTA

1 min lectură·13 ianuarie 2009

Mediu

Sunt flacără vie, dansez într-o vatră

De gând și speranțe clădită aici.

Doar vântul pământului trece și latră

Pe-alături, prin colbul secundelor mici.

Dar nu poate stinge puterile mele

Nici ticăloșia, nici iadul lumesc,

Nici greul ce vine prin faptele grele

De veacul minciunii în care trăiesc.

Iar vântul de urlă și vrea să mă stingă

Zadarnic se umflă în vatra cu jar,

Că nu mă înăbuș, că n-o să mă-nvingă,

Din contră, purifică tot ce-i murdar.

Mi-e flacăra vie! Alături de mine

Se-nalță puterile fiilor mei,

Sunt trainice flăcări și iarăși mi-e bine

Veghează alături, puternici și ei!

Acolo, privește, lumină răsare:

Un mic licurici pentru sufletul meu!

Nepotul acela e gând și mișcare

Speranța că fi-va ce nu am fost eu!

Aceste lumini mi le-ai dat pe pământ

Sfințindu-mi secunde pe-a timpului cale!

Ajută-i, o Doamne puternic și sfânt,

Să desăvârșească poruncile tale!

001.562

Badulescu Mihail Gabriel. “SPERANTA.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/badulescu-mihail-gabriel/poezie/1818164/speranta

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.