Poezie

HOMO HOMINIS

1 min lectură·26 decembrie 2008

Mediu

Această lume multimilenară,

Prolifică și plină de idei,

A apărut în era cuaternară

Din gena unei singure femei.

O Evă sănătoasă, ca văpaia

Savanelor când negrii le dau foc

Și nu o amărâtă, una d-aia

Înghesuită colea, într-un bloc.

Prolifică făcea copii o droaie,

Vestiții vânători de elefanți

Nu mototolii gălbejiți, de paie,

Speriați de umbra lor și sicofanți!

Iar specia, complet degenerată,

Nu știe ca să crească o găină,

Sau o preferă doar de e clonată

Din carne vegetală-n atropină.

Apoi bărbatul Evei noastre stranii

Avea putere munții să-i sculpteze,

De-aceea l-a ales, nu pentru banii

Incompatibili marilor geneze.

Cum azi lipsesc străvechile organe,

Moderna Evă vede ca soluție

Regenerarea speciei umane

Pornind din zona pusă în discuție.

Acolo este taina creatoare

Esența creativă de frumos

Localizarea ei între picioare

A fost momentul cel mai sănătos.

Ba unii mai recent au constatat

Că omul e cu porcul compatibil,

Eu nu știu ce era de demonstrat

Când totu-i foarte clar, ba chiar vizibil!

Că am evoluat, c-a fost selecție,

Geneza o resping, la fel creația:

N-am înțeles nicicum ultima lecție:

NOI AM DEGENERAT! Asta-i situația!

Mihai Bădulescu

001.741

Badulescu Mihail Gabriel. “HOMO HOMINIS.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/badulescu-mihail-gabriel/poezie/1815866/homo-hominis

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.