Poezie

ARDEAL

1 min lectură·24 aprilie 2011

Mediu

Floare de stâncă, floarea mea,

Floarea Craiului, de catifea,

Comoara Carpaților! Dus este, dus,

Bunul meu Iancu, la Vidra de sus.

Am fost la el, mi-a doinit pe o strună

De istorie română,

Din veac înspre veac, aninat-am pe-o geană

Iarba fiarelor,

Transilvană!

Eu sunt, Ardeal, copilul tău,

Sunt nepotul lui Deceneu!

Șuier din frunză, doinesc cu buza,

M-am născut demult, în Sarmisegetuza!

Cu moșii mei, cu părinții, cu frații,

Am înfruntat veacurile și Carpații!

M-au botezat rudele

În câte izvoare

Pornesc să purifice Marea cea Mare.

Ascultă buciumul tunând

Spre împlinirea ultimului gând

Dintr-o iubire ce arde, bat-o vina,

Decând am fost la nuntă,

pe Muntele Găina!

Prinde-ți o hațegana de la Sibiu,

Și vino, mândră, hai cu ea la brâu

Să ne urcăm la Alba

Pe arhitrave,

Și să ne doinim Ardealul,

Pe Mureș

Și pe Târnave!

002.533

Badulescu Mihail Gabriel. “ARDEAL.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/badulescu-mihail-gabriel/poezie/13978394/ardeal

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.