Badragan Marius

Poate un inger i s\'a asezat in loc de umbra
Si ii pune in fiecare dimineata
Lumina inapoi in albastru

Poate ca ii imprumuta aripile lui albe
Si i le ia, second-shoulder, pe ale ei,
cele de\'ntuneric, sa le poarte.

Poate ca, cliseic,
Cineva, acolo sus, o iubeste,
Si aici, jos, cineva incearca.

Si poate ca trecutul nu este atit de intunecat
In lumina prezentului.
Asa, cel putin, spera ingerul.

Si te intreb eu, copil drag, acum, dupa 2 ani, inca e mai ciupesti sa te convingi ca nu e vis? Zburam sau ne\'am ascuns pe dup\'o frunza? Sunt aripile ingerului larg deschise sau si\'a uitat conditia si se incalzeste doar la lumina amintirii si promisiunea unui apelativ?

Ingerul spune ca simte vintul fluturindu\'i pletele si gustul pielii tale binecuvintindu\'i buzele. Si astea sunt, in lumea lui, semne de zbor. In lumea ta ce sunt?