Rătăcit, dintr-un oraș în altul
Am pierdut noțiunea timp
Mă uit la stele dimprejurul lunii
Răsăritul a venit
Am un gât supt de săruturi
Nevrotic, într-un haos neobișnuit.
Jos pe aleea goala,
Impunător, se suprapun colaje necuvântătoare
Din puntea vieții mi se scurg lacrimile amărâte
Impostori, intruși în casă, mă sărută
Îmi caut mintea dispărută
Pietros, sărată mare
Orizont lucind
