Poezie
Ego
1 min lectură·
Mediu
O aglomerare de gânduri și un suflet șters, decolorat și palid
Ce vrea să fie scris cu un creion imens.
Nu pot să-l dau înlături, stă innodat de mine
Fără învoială..simte și adună, păstrează și aruncă,
Dansează cu sânge rece cântând la o chitară cheală.
Privește sus la nori, privește la avioane,
la culorile vii de pe biserici și cazinouri.
Nimic din acestea nu-i aparțin,
dar el râde
apoi tace.
Caută un model pentru rău și bine.
Când să se bucure? când să fie trist?
Când e trist i se va cere să fie bine.
Deci răul nu există
și nici diavol
Există oameni,
un răsărit
un apus
și eu.
001872
0