Poezii

Foame ... spasme și ticuri scrâșnind din dinți îndur această stare muribundă întuneric în celulă... Crima nepremeditată mă victimizează, Recurg

Ghidat de infinita sete, Absolut zombat, Sorb primele picături ale letalității: șapte secunde până la impact. Se desfășoara o metamorfoză, luminoasă, prin topire exterioritatea devine

Voi rămâne astă seară lângă tine, Sculptura mea din gheață, Te voi lăsa să mă răcești Și pe mine până la transparență. Iți sărut buzele brumate Și mâinile-argintii de ale gerului

Aura luminoasă a orașului văzută prin puțin opacul geam al Fordului model T, pe bancheta din spatele căruia eu trăiam. În așteptarea lansării benzii rulante care ar duce, la

Eșecuri peste eșecuri... Un morman de bocanci Și aromă de migdale amare. Privesc prin gemuleț Cum vine trenul- Răsunânde voci de infanți, Vin noi prieteni de joacă... Adorm fredonând un

Am fost prins in flagrant odată cu căderea frunzelor; Eram într-un proces de schimbare a măștilor... Drept urmare am fost asfixiat de ploile de toamnă. În fiecare zi mă trezesc cu ochii

Atunci când stelele nu se mai văd Și visele se pierd uitate Când omul redevine patruped Notele muzicale - spulberate Cuvintele-mpletite ghem Și despletite de feline Gânduri prinse-n amintiri

Circumstanțele inexplicabile au spus că nu este reala uniunea noastră aici și acum. E trist, dar timpul trece și umbra noastră devine tot mai rece Cuvintele irelevante, Amintiri făcute