Poezie

Muze cu evantaie

1 min lectură·10 februarie 2012

Mediu

Nerecunosc trupul tău ascuns dincolo de evantaiul deschis

de parcă nici fiordurile gravate în minte-atât de bine

nu mai sunt aceleași ca în alte durate de respirație..

Au coborât alte perdele peste noi cei de astăzi

din văzduhuri necunoscute

și-au împletit uși zăbrelite între gândurile noastre,

între noi,

deși ciudat e să resimt ce-nseamnă noi.

Noi nu mai suntem.

Pe umerii mei coboară muze,

altele decât cea care nu ai fost vreodată.

Coboară muze totuși ca frânturi din tine,

muze ce incită-n mine flux și reflux sălbatice ca nonatracții ale lunii,

coborâte din mine spre ce nu sunt eu,

coborâte din ce nu sunt spre ce mi-am dorit a fi cândva.

Si muzele au evantaie, dar sunt închise;

le poart-aninate de mâini

și nu le cunosc trupurile fără trup.

Le văd doar dincolo de ideea de muză.

se cuibăresc pe trupul meu și-apoi adorm

și-ador cu ele.

.......

Se pare că în vis revăd cu ele-odată ce-ai fost cândva

și ele, încep să redevină tu.

00823

Avram Cristi. “Muze cu evantaie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/avram-cristi/poezie/14000703/muze-cu-evantaie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.