...
Mi-am pierdut rostirea
undeva, printre pagini
ingalbenite de polenul
scuturat din cuvinte.
Silabele presate
nu vor sa mai picure
sunetele zornaitoare.
S-au lipit de file
ca florile-n
Toate gandurile mele
le simt zbatindu-se
unduitor ca matasea.
Le aud tipand,
sfisiate de revelatii.
De ce-i atita haos
daca eu sunt centrul
tuturor undelor
ondulind suprafata
acestui imens
Priveam paharul
si-i admiram volumul
transparent.
Perfectul cerc al gurii
era usor ciobit.
Frumusetea ii raminea
totusi intacta.
Ce folos?
Era gura sparta...
Mi-am construit o poarta
cu stalpi din brate.
Sprijinita în metafore
iluzia era perfecta.
Am trecut dreapta
Dar am cazut
lovita peste genunchi
de palmele stalpilor.
A vrut sa ma impuste:
tinea degetul aratator
indreptat amenintator
spre fruntea mea.
Cuvintul \"Tu!\" a fost glonte
suierat soptit printre dinti.
M-am facut ca nu aud
si glontele mi-a
Unde-s liniile drepte
ingradind in patrate
haosul acesta de cercuri
care refuza
sa fie concentrice?
Refuza ordinea
de a se numi tinte
pe motiv
de a fi rotunde
si deci cugetatoare.
Ingraditi
Nerostita cuvintare
a culorii ochilor tai
abia simtita mangaiere,
invaluitoare,
a rotundului pleoapelor tale,
o aud, o presimt
fara sa stiu ca cercul din iris
e perfect ca o catusa
