Isi mancau starvurile plictisiti
sfintii satui de necredinta
nu ramasese nici macar dorinta
de a iubi
iubirea se impletea cu ura
mult doritul dezmat se desfata
in acte si acte
M-am pierdut in ochiul inchis
al unui aparat de fotografiat
si nu mai gaseam nici un vis
simtem cum viata mea
aluneca silentios in abis
as fi vrut sa am aripi
sa pot zbura , sa pot
s-a asejat sa se inchine
dar nu-si gasea cuvintele
s-a asezat sa suspine
dar nu-si gasea lacrimile
piatra peretilor ii soptea rugaciunea
mintea lui refuza sa asculte minciuna
Cum?!sa-si
