limpede apa de lună
mi-am amintit nopțile de acasă luna plină zăpada ieșeam afară era ziuă totul strălucea mie îmi creștea inima fir de vânt nu văzusem atâta frumusețe sălbatică umblam singură cu toată
APaurelia petreapână la miezul nopții Alepul
de dimineață cu telefonul în mână aștept să fiu mințită frumos cineva trebuie să-mi coboare un nor încet-încet mă acoperă și nu mai văd ce iubesc la tine îmi pregătesc hainele va
APaurelia petreaTu
nu cele două spice fac apa sărată masa de lângă fereastră mă-ndeamnă să-mi ascult sufletul faptul că nimeni nu-și lasă patul soția o parte din sânge și încălțările vechi ca să mă
APaurelia petreaSufletul meu strigă
nu-mi pasă dacă beau și mănânc la masa infirmilor învăț să privesc cerul cu recunoștință chiar și atunci când nu are nimic de-mpărțit facem abuz în nopțile cu lună plină de tăcerea
APaurelia petreate iubesc altfel
nu am remușcări despre felul cum privesc cerul și ascult ploaia nici de faptul că mi te-am făcut bărbatul care își lasă nopțile în poalele mele fierbinți vin zile când târâtoarele își
APaurelia petrea