Jurnal
Rostirea luminii
1 min lectură·
Mediu
îngerul se ghemuiește pentru a nu înăbuși respirația sensului
pliat în faldurile metafizicului
am desenat un ochi galben pe cer
și, minune, ochiul a prins a-mi vorbi
dar cuvintele lui erau urechilor mele nonsensuri
urechile mele nu pot să înțeleagă cuvintele cerului
dacă ar prinde glas literele pe care le-am tatuat pe pielea de înger
cerul s-ar mira de peștii îngropați în pântecul rostirii mele
dar cerul gurii poartă stele defuncte
al căror uter nu poate rodi metafizicul
și atunci fizicul naște noroaie în noi
și cercul nu își mai găsește centrul
în centrul fiecărui cerc este înscris un pește
cu aripi de înger
ce cuvânt va trece dincolo de muțenia axei?
Care privire se va reinventa ei înseși?
Suntem nervi ce traversează longitudinal
Rostirea luminii
001044
0