Poezie

Zădărnicii

1 min lectură·31 iulie 2019

Mediu

Încă mai caut licărit pe schele,

În clinchetul subțire de hurmuz,

Îngălbenite file-au scări la stele,

Când zboară-n fâlfâit de sturz.

O ultimă bătaie m-a desprins

De pe cărarea adormită-n vină,

Cu roibii pribegiei am atins

Cuvinte despicate, ce suspină.

Ți-am așternut dileme la picioare,

Pelinul se mai simte-n cerul stern;

O ultimă cortină peste soare

Se va topi în ochiul cel etern.

Fuge timpul prin noi ca vântul,

Pe razele copiloase-n zări,

Pe șoldurile clipei umblă sfântul

Și nuferii ispitelor chemări.

Mă mângâi sclipitoare-'ntre plaivase,

Cu umbra ta-'ntrupată cu năframă;

Ca un cântat înfiorat prin oase,

Hrănind lumina amintirii-n ramă.

Suavii nuri ai lacului privirii,

Ce se desfac în colțuri asfințite,

Îmi strâng la piept amurgul răstignirii

Vibrând pe-a toamnei strune ruginite.

În sufletul miros de năluciri,

Ducându-ți adierea ta ca hrană,

Pătrunzi peste luminele subțiri, –

Margăritar pe pântec de icoană!

001.083

Aurel Petre. “Zădărnicii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/aurel-petre-0046060/poezie/14139947/zadarnicii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.