Vine o zi când,
Sub pleoapa cerului de plumb
Trebuie să spunem rămas bun.
Cel drag se desparte de noi
Și pentru un timp ochiul vieții se închide...
Un întuneric netulburat de lacrimi
Urme de albastru și forme de nori deformați
Deasupra pământului abia schițat
Acoperit de corpuri renăscute
În nuanțe vii și strălucitoare
Depărtările par să se apropie
ca niște valuri de
AJ