Pastel
E-albastru, părul tău, de negru ce-i Þi-ai prins în el iubirea mea solară Și, la urechi, cireșe drept cercei Pastel de iarnă, primăvară, vară Sclipește alb, omătul nins din nou Și, verde,
Chiromanție
Te-am sunat, iubito, să te-ntreb ce-ar trebui să fac Pentru ca linia iubirii din palma ta Să întîlnească Linia vieții de pe fruntea mea Într-o chiromanție neeuclidiană În care chiar și
Furtună pe Marea Roșie
Tu pictezi. Eu am jurat Să nu deschid ochii pînă nu termini. Imensă greșeală. Dar de unde să știu Că-mi va fi atît de greu? - Să nu-i deschizi! Ai promis! Am promis, dar nu vezi cît mă
Tristețea copacilor
Ca un cireș îndrăgostit Și înfiorător de trist Ce-ar renunța la rădăcini Să poată face-un pas Către magnolia de lîngă el Visînd la o boare de vînt care i-ar zvînta Lacrimile mari
Blestemul lui don Cristobal
În sufletul meu sînt mări închise, fără nici un Gibraltar Din care pot ieși cu greu, doar printr-un soi de osmoză De-aia și ies atît de rar, și atît de reticent Uneori mă tem chiar că într-o zi
Noi doi, goi
În odăița cu pereți de ceață Stăm, de-o eternitate, față-n față Îmi smulgi o pană, îți smulg un fulg Buzele noastre mărunțesc păcate Ce ne apasă încă ne-ntîmplate Mai smulgi o pana Mai smulg
Comunismul s-a născut iarna
Și-ntr-o iarnă Veni iarna Frig al dracu’! Totul a-nceput să se contracte Și Simina a început să aibă contracții Mulți cred că legea dilatării se referă Doar la lucruri care se dilată. însă,
Albatros
Cumplit se mai leagănă puntea Cu tot cu steaua polară În cartul ăsta de smoală Arunc sticla peste bord (Nu-ș de ce, dar urăsc sticlele goale) Apoi închid ochii și zăresc țărmul În bezna asta
Sirenă
Ești atît de frumoasă, iubito Încît te-aș lega de bompres Să-mi îndupleci stihiile Să-mi tulburi nopțile Să-mi ostoiești uraganele Și să fii tu cea care strigă: «Pămîîîîînt!» Aș propti prova
Pe dos
Mi-am luat ciorapii pe dos Doar, doar voi porni în direcția cea bună Ei, aș! Mi-am luat maieul pe dos Să-mi bată inima în partea dreaptă Degeaba! M-am luat pe mine însumi cu totul pe
V-ati ascunselea
- Unu, doi, trei, șase, șapte, nouă - Să nu te uiți! - aud strigătul tău mic Nu, nu mă uit. Fiindcă vreau să joc jocul cum se joacă Ei, m-aș uita ... Ca să mai văd cum ți se dezvelesc pulpele
Bolnav
Iubito, mă-ncearcă o răceală și-un dor Pe tîmplele ninse și-n plexul lunar Am febră, să-mi pui sentimetrul cred că am 41 cu paișpe deja Adu-mi un ceai fierbinte și-un antinostalgic apoi
Ești chiar tu ?
-Am venit să te mai văd, Messalina Să te mai gust mi-era dor Ești chiar tu? -Sînt chiar eu! -Parcă ești schimbată la față Erai mai verde. -Am fost. -Am venit să te-aud, Messalina Să te mai
