s-a mai rupt o zi din mine
au mai fugit câteva ore
au murit niște secunde,
s-au smuls momentele
din carnea-mi moleșită,
zboară timpul când ma culc
când dorm, sau când mă trezesc,
zboară peste
te văd cum spionezi
pe după decibelii amețiți,
îți simt tensiunea-n
așchiile podelei,
transpiră cărămizile
și plâng pereții
în umeda-ți respirație,
moare tavanu’ în unduirile
ce le
doamne ți-am cerut aseară
clipa-mi fericită
veșnic vie să o ții,
te-am rugat să o păstrezi
și eterului cadou s-o faci,
dar când dimineața
treaz de mă găsi
omorâtu-mi-ai tu clipa
și a ei
ține-mi doamne astă seară
fă-mi-o nemuritoare,
ține-mi ziua cea de azi
până la sfârșitul lumii
și nu îmi fura
clipa când fericit mă simt
și eu odată în viața-mi
cea de nesfârșit.
ține-mi
mă uit pe geam
și nu știu ce îi,
de-o fi noapte, de-o fi zi
perdeaua mea mereu mi-e trasă
căci mi frică să mă uit
la tot ce îi afară,
nu mai știu de-i după-masă
seară sau e dimineață
nu mai
îți simt plăcerea
în suspansul ce-l creezi
între recile inspirări
și umedele expirări,
transpiră tu acuma
și fă-mi cearceaful
ca pământul după ploaia grea,
împreună să ne facem apă
să lăsăm
mai știi tu oare când pe cer noi doi priveam
visătorii de zburau în stoluri de o mie ?
mai știi cum ne jucam sub crengile de măr
și-n părul tău adesea, florile cădeau ?
mai știi tu oare acum,
vreau să scriu acum
un cântec ce-n mormânt
să îmi răsune,
vreau să-mi instruiesc
ecoul ca să știe
ce să-mi spuie,
vreau versuri pătimașe
pe cripta-mi rece
să se-așterne,
vreau rime
îmi bate frigu-n ușă acum
bate tare, vrea să intre,
văd frunzele cum mor
le văd cum cad
se duc, încetișor zboară
zboară spre viitor
spre trecut, spre moarte
mi se schimbă privirile
în
vreau să știu acum
de simt ceva
sau simt nimic
vreau să știu
de mai îs ceva
sau sunt nimic…
vreau să plec cu vânturile-n sus
vreau să înot cu mările departe
du-mă dorule în sus
și lasă-mă
AP