stropii mari de intuneric
au cazut din asfintit
facand rosul tot mai vanat
caci demult a amurgit
licarind cu-nfrigurare
stele incet se trezesc
ne privesc din departare
tac numai si
Ascult tacere cum imi bate-n ganduri
si soapta vieti singur o aud
raman pe loc
privesc inspre uitare
singuratati-n inima-i fac loc
plutind de la un gand la amintire
melancolii...si zbor de
iubirii sa nu-i cauti chipul
nu incerca sa-i intelegi cararea
ea te ridica pana sus la ceruri
dar cand cobori ,vai ce urata-i valea
ce-ajunge-a face omul din iubire
cel mai ridicol si mai drag
AL