Poezie
Incestul dragostei
1 min lectură·
Mediu
Parul de foc ce-ti cade în valuri,
Lasa în mine soapte de aur,
In minte-l zaresc, mereu tot gândesc
Cum sa IL mângâi, cum sa-l iubesc.
Cum s-o iubesc pe cea care-l poarta.
Aceasta podoaba de diamante
Nu stiu deloc, când voi putea.
Degetul meu tandru sa-l pot apropia.
Nu stiu când buzele îl vor atinge
Sau sufletul meu ce sta sa se aprinda.
Chemarea dulce, ma pierde dintre oameni.
Destinul din Eden doresc sa apara.
Tot ce ma-nconjoara
Esti tu, cu tot ce te cuprinde,
Ma-nfioara, mai adânc
Când ma atingi maiastra albina,
Sau ochii ce vad si aerul din mine,
Radacinile de-argint ce-mi cresc printre vine
Te naste din nou, fiinta divina...
001.970
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- aradoaie ioan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 114
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
aradoaie ioan. “ Incestul dragostei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/aradoaie-ioan/poezie/137659/incestul-dragosteiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.