Rugul de gheață
Jim se plimba fără grijă, ca după o luptă intensă, liniștit, primind relaxarea după o îndelungă și sfâșietoare frământare ce parcă nu se mai termina... Nu știa exact ce s-a întâmplat.. Avea doar
Nici un apus
Cartea lăsată pe masă, era acoperită deja de un strat considerabil de praf…Ochii îi stăteau împăienjeniți, tulburați parcă de oboseală. Se trezise exact așa cum se culcase. Cum? …Cum, nici
Nici un apus
Se ridică brusc din pat, și văzu că mai erau 20 de minute până la fix.. Se îmbrăcă, stăpânit de o dorință de a ieși din starea în care se afla, și, învingându-și lenea, Ival se hotărâ să meargă la
Căzând, din nou...
Parcă era aceeași dimineață... Același soare în a cărui strălucire licărea zăpada netopită încă de miile de pași grăbiți... Aceiași doi gardieni, în pelerine de camuflaj, fumând țigara
