am depanat un ghem de ata dupa mine cand am plecat
in mijloc de noapte in mijloc de iarna
ca atunci cand te vei trezi sa stii unde sunt
dar drumul nu va fi usor
desertul iti va seca ochii si
Somnul macilor firavi spre zorii zilei murise
Eram doar eu și cu ei îmbătat de o mulțime de vise.
Ochii-mi erau încă închiși iar tu închisă in ei...
Stăteai și așa de dulce erai ca un înger din
deși mă simt așa de rău,
pictez in alb negru chipul tău,
așa cum mi-l aduc eu aminte
ca era in vara fierbinte
când te-am cunoscut
când m-ai lasat așa mut
părul, ti-l fac negru curgand
ochii
aș vrea să pot să mă închin
să mai beu un ultim pahar de vin
nu înteleg cum nu am putut
din chilie ca să mă mut
soarele-mi scapă in ochi niște raze
scriu pe un perete incet lungi fraze
încerc
Iți trimit din somn o vedere,
S-o citesti, chiar dacă esti inchisă
Explicând in ea cum imi iau la revedere
Și tousi am sa te stiu aprinsa.
Nu-mi scrie! nu stiu sa citesc,
Tot ce vreau e sa
ultimele raze de soare din an
se scurg in toamna tarzie
dorm de mult macii din lan
iar vantul imi scutura pana din palarie.
din o mie de fire de iarba, acum
doar doua mai arata a
Pantera roz chiar a fost roz,
Sau doar e melodia lui Beyonce
Caci nu mai știu ce să mai cred
Și nu vreau ca ideea să o pierd
Pantera roz oare a murit?
Sau e doar o melodie-n top acum?
Sper ca
Rău mă simt uneori
Dar niciodată ca acum
Când au trecut care cu flori
Și le-au dus colo-n fum!
Păcatele au fost prea multe,
Iar cineva a așteptat
A dat comenzile mute
Atunci s-a
uneori ești acră
dar mîi plac murăturile,
uneori ești sărată
dar îmi place marea
uneori ești iute
dar îmi plac ardeii iuți,
dar nu uneori ești dulce
pentru că mereu ești așa
iar așa imi
culeg stele in sac,
mă prefac
acum ca sunt fară putere
dar am în vedere
să ascult pe fiecare până la final
chiar dacă știu că e departe de mal
doar am să ascult
nimic mai mult
am să las să
Scrieri fară sens,
Le citesc din mers
Dar mersul e prea rapid
Și îmi mai scapă litere
Iar cuvintele devin pocite
Parcă ar fi altă limbă,
Mai bine mă opresc
Să înțeleg
Ce citesc.
Doar eu cunosc toate secretele lumii în care trăim,
Pentru că doar eu am știut să ascult
Ticăitul fiecărei idei
Și tot ce spuneau ai lor și ai mei
Vroiam tot mai mult
Dar pentru toate, noi toți
exista ceva?
poate ca cineva știe
ce oare e perfect?
nimic și încă ceva
doar atât știu despre tot
străin mă simt într-o lume străină
nu cunosc pe nimeni și...
nimeni nu mă cunoaste pe
Aripi de păsări împodobesc cerul senin,
Și soarele într-un colț se strînge,
Turnul acela înalt ca un spin
Colo sus străpunge.
Copacii nu au nici un tabu măcar,
Stau goi aliniați pe
După o seară cu vin de majarcă,
Unde totul s-a vorbit doar la superlativ,
Cu un limbaj cam aton
Ai pus pe tine vechea dulamă,
Și ai ieșit din joc.
Te întrebi încet daca...
Mai e la închisoare,
Pereți măzgăliți cu prea multe idei,
Roagă albaștri ochi să aleagă
Măcar una,
Din miile ce sunt pictate,
Dar ei nu vor.
Și cum parcă li s-ar fi cerut prea mult,
Au hotărât
Și s-au inchis!
Þesuți sunt prea deși norii pe cer,
Pasărea de metal nu mai are ghidaj
Toate firele de aer se observa cum pier,
Adio marcaj.
Noaptea se lasă peste întreaga noapte,
Și toate...
Sunt parcă mai
În noapte o pasăre neagră,
Cu aripi ușoare și frânte
Citește în stele, atât i-a ramas.
Și lacrimi în ochi o ineacă,
Nu vrea să cedeze, nu vrea să se piardă,
Mai trebuie să-ncerce o dată
Și acum
Alb mucegai întins în camera goală,
Scânduri cu carii scârțâie-n mers
Privesc, în jur sunt și urme de smoală
Ciudate tablouri, așezate invers,
Ferestrele-s sparte, bate vântul de afara
Totul
AV