Poezie
Ispășirea
cea de toate zilele
1 min lectură·
Mediu
Aștept
o umbră să-mi vină în întâmpinare mai devreme,
o dimineața măcar
să-mi ardă soarele pe dinăuntru
și hainele
să-mi las agățate
pe alte trupuri iubite.
M-acoperă doar câteva scânduri,
prin care intră
aer destul și pentru morții de mâine.
Rochiile albe primite în dar
care păteză pielea atâtor virgine,
pe mine le-am făcut să sângereze.
Mi-ai luat trandafiri atotputernici
potriviți în vaze cu gâturi strâmte,
iubiți de care mâinile mele se țin
în timp ce spinii lor se depărtează
să-mi cheme sfinții mai aproape de raiul meu.
Și-n noaptea îngerilor singuri
doar eu să cred
că sunt femeia
de care s-a îndrăgostit februarie.
003.190
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 104
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Antonia-Luiza Zavalic. “Ispășirea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/antonia-luiza-zavalic/poezie/14024563/ispasireaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.