Lacrimile patriei

XXIV

În anul 1636

Doar suntem acum total / chiar mai mult decât total dezastruoși!
Mulțimea popoarelor obraznice / trombonul turbat
Sabia pătată de sânge / tunetul tunului umflat /
A înghițit sudoarea tuturor / și hărnicia / și rezervele din stoc.
Turnurile stau în jar / biserica în cap din fund.
Sfatul stă în silă / cei puternici sunt striviți /
Virginele dezonorate / și unde priviți
E foc / ciumă / și moarte / care prin suflet și inimă pătrund.
Aici prin șanț și oraș / curge oricând sânge proaspăt.
De trei ori șase ani / de când s-au astupat /
Cu cadavre fluviile / au trecut anevoioși
Dar mai tac despre tot / ce e mai rău ca moartea /
Mai grav ca ciuma / ca jarul și foamea
Că s-a furat și draga sufletelor/ atâtor nevoiași.

[Tradus de Anton Potche, Ingolstadt, 2005]

[Acest sonet emană atmosfera apăsătoare a situației de război, pe care poetul a trăit-o în tinerețea sa. Ortografia versiunii germane nu este probabil cea de care s-a folosit Gryphius, ci una din sec. XIX, când în Germania au fost reeditate mai multe opere ale marelui reprezentant al barocului. Această poezie a apărut pentru prima dată în volumul Son- und Feyrtags-Sonette (Sonete de duminici și de sărbători) în anul 1639. Din anul 1883 este cunoscută o ediție nouă cu titlul Sonn- und Feiertagssonette.]