Cerul meu albastru

Am cerul albastru
peste mine
și călăreți albi uneori

Seara și în noapte neagră
își vedeau de drumul lor

Răsună de pe piața domului
lumina lunii limpede în sticlă
și cântă pentru sine nu de dragul banului
din geam pe o vază
Deja sună clopotul
ploaia de vânt presează fiul la grabă
acum în noaptea viscolului

Bat pentru prima oară
la portalul domului mare
și strig:
„deschideți, lăsați-mă înăuntru
vreau deja în viață în cer
să fiu“


[Tradus din lb.germană de Anton Potche]