Eseuri
Propoziția săptămânii (7)
rostită sau citată în limba germană
2 min lectură·
Mediu
Wahrscheinlich war diese simple Knobelei – 5 waagerecht: deutscher Dichter, von Karl Marx verehrt, Verfasser der „Loreley”, 6 senkrecht: blutsaugendes Gespenst im rumänischen Volksglauben – die einzige Freiheit innerhalb einer gleichgeschalteten Presse. – Probabil că acest joc simplu de gândire – 5 orizontal: poet german, apreciat de Karl Marx, autorul lui „Loreley”, 6 vertikal: stafie sugătoare de sânge în credința populară românească – a fost singura libertate într-o presă uniformizată.
Durs Grünbein (45), unul dintre cei mai cunoscuți poeți germani, a scris această propoziție într-un eseu, publicat în revista DER SPIEGEL, nr. 3, din 14 ianuarie 2008. Un rebus ca refugiu al gândirii libere - numai o idee năstrușnică? La această întrebare se poate răspunde cu un „nu” clar și hotărât. Poetul este un copil al defunctei RDG. El scrie în acest eseu despre întâlnirea sa cu poezia.
Și o poezie poate să fie o înșiruire de cuvinte pe verticală și orizontală, exact ca un rebus. Informațiile pot rezida în cuvinte, ca formă unică de comunicare. Nu este neapărat necesară o combinație după reguli gramaticale (propoziții, fraze) pentru a da gândirii un sens. Niciunde posibilitatea cuvântului de a stimula fantezia nu este mai mare, decât într-un rebus.
Bunicul micuțului Durs își crease în RDG un refugiu imaginar, un adevărat câmp pentru libertatea cuvântului. Nu numai că ar fi rezolvat rebusuri, ci le-a creat pentru diferite ziare și reviste. Nici un serviciu de securitate nu poate să urmărească drumurile pe care și le imaginează un om când se adâncește în completarea unui rebus.
Astfel, Durs Grünbein a făcut timpuriu cunoștiință cu puterea de sugerare a cuvântului singular, liber, neinclus în lanțurile vorbirii, stând suveran și transportând una sau chiar mai multe gânduri, gânduri absolut libere. Îngrădirea cuvântului liber rostit a generat în acest caz o efervescență a cuvântului gândit, ducându-l pe tânărul, fascinat de jocul cu cuvinte, pe drumul poeziei, cu toate peripețiile ei lingvistice.
De la rebusul bunicului din era comunistă la cuvântul poetic al nepotului din era postcomunistă, se poate numi această fascinantă devenire a unui mare poet contemporan german.
Durs Grünbein (45), unul dintre cei mai cunoscuți poeți germani, a scris această propoziție într-un eseu, publicat în revista DER SPIEGEL, nr. 3, din 14 ianuarie 2008. Un rebus ca refugiu al gândirii libere - numai o idee năstrușnică? La această întrebare se poate răspunde cu un „nu” clar și hotărât. Poetul este un copil al defunctei RDG. El scrie în acest eseu despre întâlnirea sa cu poezia.
Și o poezie poate să fie o înșiruire de cuvinte pe verticală și orizontală, exact ca un rebus. Informațiile pot rezida în cuvinte, ca formă unică de comunicare. Nu este neapărat necesară o combinație după reguli gramaticale (propoziții, fraze) pentru a da gândirii un sens. Niciunde posibilitatea cuvântului de a stimula fantezia nu este mai mare, decât într-un rebus.
Bunicul micuțului Durs își crease în RDG un refugiu imaginar, un adevărat câmp pentru libertatea cuvântului. Nu numai că ar fi rezolvat rebusuri, ci le-a creat pentru diferite ziare și reviste. Nici un serviciu de securitate nu poate să urmărească drumurile pe care și le imaginează un om când se adâncește în completarea unui rebus.
Astfel, Durs Grünbein a făcut timpuriu cunoștiință cu puterea de sugerare a cuvântului singular, liber, neinclus în lanțurile vorbirii, stând suveran și transportând una sau chiar mai multe gânduri, gânduri absolut libere. Îngrădirea cuvântului liber rostit a generat în acest caz o efervescență a cuvântului gândit, ducându-l pe tânărul, fascinat de jocul cu cuvinte, pe drumul poeziei, cu toate peripețiile ei lingvistice.
De la rebusul bunicului din era comunistă la cuvântul poetic al nepotului din era postcomunistă, se poate numi această fascinantă devenire a unui mare poet contemporan german.
014595
0
GM