Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Acest text poate fi citit mai bine în revistă.
Articolesociety

Multe asemănări acoperite de o deosebire esențială

Michael Moore și Iosif Costinaș

3 min lectură·
Mediu
Doi scriitori, doi jurnaliști, doi cineaști, doi contemporani incomozi, înzestrați chiar cu aura periculozității pentru deținătorii puterii de stat, unul american și celălalt român: Michael Moore și Iosif Costinaș. Parcă și fizionomiile lor erau asemănătoare. Americanul are 49 de ani și este considerat icoana spectrului politic de stânga din lumea occidentală. Þelul atacurilor sale verbale este administrația din Casa Albă și inamicul lui cel mai îndrăgit este George W. Bush în carne și oase. Timișoreanul, născut la București în anul 1940, „a cercetat dosarele Revoluției, adunând mărturii relevante, pe care le-a înmânat procurorilor militari“ (TIMIȘOARA INTERNAÞIONAL, 12. noiembrie 2003). Avea permanent zonele nebuloase dintre trecutul și prezentul României în vizieră. Bebe, cum îl strigau cunoscuții, era un jurnalist de investigație. Michael Moore în schimb e un jurnalist de efect public. Ce scrie și mai ales ce are de spus poartă amprenta show-businesului american. Omul cu șapca de base-ball care la ultima decernare a premiului Oscar s-a adresat în prezența milioanelor de telespectatori direct președintelui său („Shame on you, Mr. Bush!“) călătorește prin lumea occidentală prezentându-și creațiile literare („Downsize this!“, „Stupid White Men“, „Dude, where\'s my country“) reușind să umble cu ușurință săli cu capacități de 10.000 de spectatori. Și Iosif Costinaș știa să mobilizeze masele. Marșurile, mitingurile și protestele tăcute din fața Catedralei bănățene nu vor putea fi șterse din istoria contemporană al orașului de pe Bega. Acțiunile organizate de el au avut toate un exclusiv caracter politic, fiind dominate de o seriozitate caracteristică oricărei societăți, dominată de problemele unei transformări fundamentale, generatoare de sărăcie, nesiguranță și de incertitudinile zilei de mâine. Doi discipoli al luptei pentru adevăr, pentru adevărul de ieri (Costinaș) și cel de azi (Moore), doi reprezentanți ai societății civile, atât de deosebiți unul de altul cât țările din care provin și totuși atât de apropiați în idealurile lor de a crea o lume mai dreaptă mai omenească. Deosebirea esențială dintre cei doi protagoniști are din păcate o componență existențială. Pe când Michael Moore își continuă lupta împotriva ipocriziei și a minciunii prin metodele adaptate mainstreamului occidental, la Timișoara societatea civilă îl sprijină pe primarul Gheorghe Ciuhandu care vrea să-i acorde lui Iosif Costinaș titlul de Cetățean de onoare post-mortem. Scriitorul, cineastul, regizorul, lectorul universitar și în primul rând jurnalistul (în perioada 1993 – 1996 redactor-șef al cotidianului TIMIȘOARA) Bebe Costinaș și-a pierdut viața în împrejurări neelucidate în iunie 2002. De ce, de ce? Poate ne ajută Michael Moore să părăsim – chiar dacă ar fi numai pentru un moment – valea nedumeririlor. Americanul dedică ultima sa carte printre altele și acivistei de pace americane Rachel Corrie, strivită în Gaza de un buldozer israelian: „Werde ich je ihren Mut haben, werde ich zulassen, dass sie umsonst gestorben ist.“ – „Când voi ajunge odată să posed curajul ei, voi accepta că moartea ei a fost zadarnică“ – (din traducerea germană a volumului „Dude, Where’s My Country“ – „Volle Deckung Mr. Bush“). Ingolstadt, 22.11.2003
014.947
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Articole
Cuvinte
485
Citire
3 min
Actualizat

Cum sa citezi

Anton Potche. “Multe asemănări acoperite de o deosebire esențială.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/revista/2003/11/multe-asemanari-acoperite-de-o-deosebire-esentiala

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@bbBbb
Foarte interesant, cu atat mai mult pentru mine care sunt timisoareanca si am participat la acele mitinguri in fata in Piata Operei.
Nu stiam ca Iosif Costinas a murit. Am aflat acum datorita articolului postat de tine. Iti multumesc.

Iosif Costinas a inteles esenta schimbarii care ar fi trebuit sa se intample daca...
Si poate ca anumite lucruri s-ar fi schimbat in alt fel daca...
Si poate ca schimbarea s-ar fi produs intr-un mod civilizat, fara tipete, mai firesc si natural daca...
Pentru ca era de inteles ca schimbarea s-a dorit in esenta, nu la suprafata si nu s-a intamplat pentru ca...

Dar eu inca mai cred in ea, desi din cei care erau acolo in piata Operei colegi cu mine de generatie, de Facultate, mai mult de jumatate am plecat. De ce ?
Pentru ca am realizat ca schimbarea nu avea sa se intample atat de curand, nu pentru noi, poate pentru generatiile urmatorare.



0