Propoziția săptămânii (46)

Schließlich interessieren sich wenige Menschen für Kultur, noch weniger für den Kulturbetrieb und fast niemand für seine Rezeption. - De fapt, puțini oameni se interesează pentru cultură, și mai puțini pentru angrenajul de cultură și aproape nimeni pentru recepția sa.

Evident, Matthias Wulff s-a supărat, cum se poate citi pe portalul WELT ONLINE (18 noiembrie 2008) al cotidianului DIE WELT, și anume pe indiferența oamenilor care nu vor să acorde atenția cuvenită unei noi apariții editoriale, mai precis cărții lui Rainald Goetz, carte de 428 de pagini, costând 22,80 Euro și purtând titlul Klage (Plângere). Și ce dacă? Mereu se plânge câte un recenzent într-o pagină de cultură de indolența cititorilor față de cartea cutare sau cutare pe care domnia sa o găsește chiar bună de citit.

Și totuși, se pare că de data asta lucrurile stau puțin altfel, doar fiind vorba de o apariție editorială mai inedită, nu neapărat din punct de vedere literar, dar în orice caz din perspectiva publicisticii editoriale. Rainald Goetz este scriitor, s-a născut în anul 1953, a studiat istorie, știință teatrală și medicină. A publicat 19 cărți de diferite genuri literare, printre care se află și un jurnal-online cu titlul Abfall für alle (Deșeuri pentru toți) din anul 1999.


Klage este forma tipărită a unui blog, pe care scriitorul berlinez l-a realizat în perioada februarie 2007 – iunie 2008 pe site-ul magazinului VANITY FAIR. Deja la 15 februarie 2007 FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG a scris că „vanity fair” ar însemna într-o traducere primitivă chiar „deșeuri pentru toți”. Și cam în această categorie se incadrează și textele online ale lui Goetz, a fost de părere recenzentul ziarului din Frankfurt. Adică nimicuri toate, Alltag, cum zice neamțul, lucruri de zi cu zi, mărunțișuri de aici și de acolo.

Oarecum în același corn suflă acum recenzentul Matthias Wulff. El găsește însă lucruri destule în acest blog tipărit, de fapt tot numai un fel de jurnal, care se potrivesc pentru o creionare exactă a timpului în care trăim. Latura cea mai cunoscută a creației literare goetziene este așa numita greața lumii (Weltekel), adică critica socială distrugătoare. Recenzentul exemplifică acest stil cu un citat din Klage, în care autorul critică o serată literară: Texte proaste, poante ieftine, oameni consimțind la cel mai scăzut nivel, toate acestea au emanat o tristețe incredibilă. Bineînțeles și optica și comportarea ascultătorilor, textierilor, computeriștilor, oameni pitiți și fricoși, urât.

Însă, Rainald Goetz se manifestă în acest blog, devenit carte, și ca un admirator a unor opere literare, ca de exemplu cele de Thomas Bernhard, Peter Handke, Michel Houellebecq ș. a.. Matthias Wulff sublinează că autorul jurnalului tip blog-carte face în aprecierile sale despre texte literare o abstracție intenționată între persoane și operele lor.

Acest scriitor german, Rainald Goetz, știe să se folosească de posibilitățile diferitelor forme mediale. O știa dintotdeauna. În anul 1983, la concursul literar Premiul-Ingeborg-Bachmann din Klagenfurt/Austria și-a pricinuit cu o lamă o rană în frunte, lăsând să curgă sângele pe manuscrisul textului, din care citea. Acum s-a decis pentru cartea în detrimentul blogului, probabil după deviza „ce-i în mână nu-i minciună”.

Am căutat după blogul în cauză. Fără succes. Cartea se poate găsi sau comanda în librării sau prin intermediul Internetului la editura Suhrkamp sau la diferite librării-online. Cei puțini care se interesează pentru cultură o vor găsi oricum.