Sunt....

SUNT?!?

Sunt orb…O secunda am pierdut din priviri Menirea

Sunt surd…O secunda nu am auzit glasul Adevarului

Sunt mut… O secunda nu am avut curaj sa dau voce Glasului

Sunt Om in neamul Oamenilor. Sunt un Strain ce isi cauta patria. Sunt un Calator ce a uitat de unde a plecat si unde vrea sa ajunga. Sunt un Cuvant ce inca putrezeste, nerostit in cerul gurii. Sunt un Vis destramat prea devreme. Sunt Zborul caruia I-au fost frante aripile prea devreme.

Plange cerul pentru pacatele Noastre-sunt Amintirea vremurilor de demult.

Copacii isi varsa arama peste pamant-sunt Plansetul mamei vaduvita de zambetul Copilului.

Soarele lumineaza marea-sunt Marinarul care nu S-a mai intors.

Ai plecat-sunt Tristetea unui nou Inceput.

Noaptea isi varsa mantia de stele peste oras- sunt Groparul trist din Cimitirul Viselor.

Valurile se sparg de stanci- sunt ultimul cantec al Pescarusului.

Ultima vara…Sunt golit in suflet , sunt golit de dragoste.

Toamna vine. Vine Purgatoriul anotimpurilor. Pot iarasi sa zbor zi sa zbier: SUNT?!?